IERTAREA

Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te ! Daca vrei sa fii fericit o viata, IARTA !"


Cel ce vrea să-şi mântuiască sufletul, o singură cale are: iertarea aproapelui ! Viaţa e prea scurtă ca să pierzi timpul urând pe cineva ! Nu merită să păşeşti în viaţă împovărat de lanţurile neiertării !


Sunt trei categorii de oameni:


1. Oamenii care au ajuns la înălţimea de a ierta pe vrăjmaşi şi de a-i iubi se numesc fiii lui Dumnezeu, căci se aseamănă cu Mântuitorul Care a iertat pe răstignitorii Săi.


2. Oamenii care ţin minte răul se numesc fiii lui Adam.


3. Cei care nu se pleacă în niciun fel şi stau înţepeniţi de mândrie se numesc fiii celui viclean.


Cel ce iartă şi iubeşte pe vrăjmaşii săi are cel mai mare avantaj sufletesc şi iată de ce:


1. Împlineşte porunca Mântuitorului care zice: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri !”


2. Primeşte şi el iertare de la Dumnezeu pentru păcatele lui.

3. Face multă pace şi linişte între oameni.

4 Arde cele mai usturătoare bice demonilor, iar ei fug îngroziţi de acel om, fiindcă e smerit şi de aceea iartă; numai cel mândru şi îngâmfat nu iartă.

5. Dumnezeu Se bucură şi Se laudă înaintea îngerilor cu un astfel de creştin, căci se aseamănă cu Fiul Său, Cel Care a iertat pe toţi hulitorii şi răstignitorii Săi, atunci când a zis: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac !”

6. Rugăciunile lui sunt ascultate şi împlinite cât mai curând, fiindcă ajung direct la Dumnezeu, fără nici o piedică.

7. Unui astfel de creştin îi sunt primite toate jertfele şi darurile pe care le aduce la Sfânta Biserică sau pe care le dă de pomană, căci poţi să vii cu toate darurile, dar dacă ţii duşmănie pe cineva, Domnul Hristos, de aici din biserică, te trimite întâi să te împaci cu cel cu care eşti certat şi pe urmă să vii să-ţi aduci darul.

8. Creştinul care şi-a cerut iertare de la vrăjmaşii săi înainte de a merge la spovedanie, primeşte şi el iertare de toate păcatele lui.

9. Creştinul care nu iartă nu se poate împărtăşi cu Sfintele Taine şi nici rugăciunea „Tatăl nostru” nu o poate spune, căci atunci când zice: „şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”ne cerem singuri osândă de la Dumnezeu, fiindcă Îi cerem să ne ierte nouă precum şi noi iertăm, iar dacă noi nu iertăm şi ţinem duşmănie, nici Dumnezeu nu ne va ierta.


Suntem datori să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte într-o zi celor ce ne greşesc, adică la infinit, mai ales atunci când ei vin sinceri şi cu durere în suflet şi ne cer iertare. Noi trebuie nu numai să-i iertăm ci şi noi să le cerem iertare la rândul nostru, că în felul acesta ei se umilesc şi se îmblânzesc.

Ne dă Dumnezeu putere să iertăm atunci când noi nu mai putem, dar să cerem cu răgăciune tare şi cu metanii:„Dă-mi, Doamne, putere să iert cum ai iertat Tu !”
Am iertat cu adevărat atunci când, oricare eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim care a fost cauza supărării, pentru că ea a dispărut. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă.
Să nu ne găsească moartea neîmpăcaţi cu cei ce ne-au greşit sau cărora le-am greşit cu ceva, căci la moarte s-a sfârşit drumul şi mergem să dăm seama de faptele noastre !
„Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum…” (Matei 5:25)

Orice-ar fi şi orice-ai face, Inima să-ţi fie-n pace. Orişice te-ar supăra, IARTĂ ca să poţi zbura !