joi, 6 iunie 2013

DESPRE HAARP

HAARP – De la teoria conspirației la realitate

hpimage
Date stiintifice oficiale
În mod oficial, HAARP sau High Frequency Active Auroral Research Program este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea Gakona, Alaska. Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ. Fiind un program științific, guvernul american alocă anual un buget recunoscut oficial de 30 milioane de dolari. HAARP este desfășurat de Institutul de Geofizică al Universității din Alaska de la Fairbanks iar titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force. HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E al Universității Alaska de la Fairbanks, iar sistemul propriu-zis aflându-se într-o bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind US Space Force. Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o rețea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părți din ionosferă prin intermediul undelor radio. Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360.
Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.
Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia şi Suedia. Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Japonia. Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk. Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect.
Programul de cercetare HAARP a provocat polemici diverse, din punct de vedere al instituţiilor ce desfaşoară acest program şi al beneficiarilor acestora. O consecinţă a experienţelor desfăşurate ar fi în opinia specialiştilor şi faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ, şi poate crea găuri în ionosferă, producând pătrunderea razelor cosmice nocive. S-a afirmat în multe ocazii că acest program ar putea declanşa cutremure şi ar transforma atmosfera, astfel încât “cerul să ardă”. Puterea acestui sistem depinde de gradul de penetrare, unghiul de incidenţă, polarizarea undei, precum şi de condiţiile din ionosferă.
haarp7-89bedda593bb25789738a8b0f6f39652
Originile H.A.A.R.P.
Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaș și sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaţii. Brevetul american al lui Eastlund, Metodă şi aparatură pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera şi magnetosfera Pământului, a fost etichetat ca secret timp de un an. Prin încălzitorul ionosferic Eastlund, radiaţia frecvenţei radio este concentrată şi focalizată într-un punct din ionosferă, trimiţându-se astfel o cantitate de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt. „Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară. Pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obţină efecte pozitive asupra mediului. Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentraţia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentraţiile de ozon și azot din atmosferă pot fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe principiul aflat la baza uneia dintre invenţiile lui Nikolas Tesla și anume rezonanţa care influenţează sistemele planetei. Dacă sistemul HAARP ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere.”
Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare American, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor ’40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut “forme de luptă de război care sunt de neimaginat”. Era in 1945, pe cand cresteau tensiunile intre rusi si americani si fiecare parte incerca sa speculeze puterea de distrugere continuta de fenomenele naturii. O putere considerata de catre teoreticienii Razboiului Rece potential superioara celei a armelor atomice.
De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind proprietăţile și utilizarea undelor electromagnetice – Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991, Alliate Force în 1999 – ce aveau drept scop distrugerea comunicaţiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. In anii ’60, Academicianul rus Mihail Budyko a formulat ipoteza conform careia, imprastiind particule de funingine pe o banchiza, aceasta ar putea fi topita in mod ireversibil.
În 1958, consilierul şef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului şi cerului, așadar de influenţare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date“. În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, consilier ştiinţific al Preşedintelui Johnson, a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare, făcând un comentariu revelator: „Cheia unui război geofizic constă în identificarea instabilităţilor mediului, astfel încât prin adăugarea unei cantităţi mici de energie să se elibereze cantităţi mult mai mari de energie.” MacDonald avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme.
Oamenii de știinţă lucrează de zeci de ani la metodele războiului geoclimatic, pe care îl numesc eufemistic „modificarea vremii”. Americanii recunosc că în timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume importante pentru desfăşurarea Operaţiunii Popeye, prima aplicaţie a războiului climateric. În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor comuniste din Vietnamul de Sud. Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finanţarea acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaţia militară americană şi-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat este interzisă“.
Edward Teller , considerat parintele bombei H, a fost multa vreme unul dintre putinii avocati ai geoingineriei climatice. El a sustinut in 1997 necesitatea de a proteja Terra prin intermediul unui ecran de particule de sulf. Teller a propus crearea unui ecran solar prin introducerea de particule reflectorizante in straturile superioare ale atmosferei.
haaaaarp-89bedda593bb25789738a8b0f6f39652
Armata SUA spune ca sistemul HAARP este capabil:
- sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
- sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
- sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
- sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
- sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
- sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
- sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor. Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante. Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.
haarpcloseup
De la date ştiinţifice la teoria conspiraţiei
În 1996, în timpul prezentării unui raport al Departamentului de Apărare, secretarul general al apărării, William S. Cohen, a spus că “guvernele pot modifica clima, declanşa cutremure şi produce erupţii vulcanice, de la distanţă, doar prin utilizarea undelor electromagnetice”. Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă. Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.
Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale. Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală. Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de “costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol. Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.
Întâmplările meteorologice neobişnuite din SUA şi din Europa Occidentală au fost intens documentate. Totuşi, ceea ce mass-media oficiala nu a subliniat este acel număr de schimbări climatice dramatice şi neobişnuite care s-au produs în ultimii ani în ţări care sunt identificate ca posibile ţinte ale puterilor occidentale.
De exemplu, tiparele meteorologice din Coreea de Nord, au fost marcate încă de la mijlocul anilor ’90 printr-o succesiune de secete, urmate de inundaţii si cutremure recente. Rezultatul a fost distrugerea unui întreg sistem agricol. În Cuba, tiparul este similar cu cel observat în Coreea de Nord. În Irak, şi Siria, o secetă devastatoare s-a produs în 1999. Teoriile neoficiale au încins Internetul, mai ales după amenințările în lanț ale regimului comunist de la Phenian, care invocau un atac nuclear preventiv împotriva SUA. Mai puțin vocal în ultima perioadă, Iranul rămâne pe agenda îngrijorărilor Washingtonului, după ce experții au dat ca sigur că nu mai e mult până când Teheranul va avea bomba nucleară. Motive suficiente pentru ca americanii să fi recurs la HAARP. Primul seism din Iran, de 6,3, a avut loc la mică distanță de centrala atomică iraniană de la Bushehr. Cutremurul de la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord a avut 6,2 pe Richter și s-a resimțit și la Phenian. În Afganistan, o secetă de patru ani, din perioada precedentă invaziei americane din 2001, a generat distrugerea unei economii bazate pe producătorii agricoli, care a dus la o foamete larg răspândită.
Deşi nu există nicio dovadă cum că aceste întâmplări meteorologice sunt rezultatul unui armament climatic, Laboratoarele Geofizice Phillips, care sunt partenere în proiectul HAARP, predau un curs pentru personalul militar de la Baza Aeriană Hanscom din Maryland numit “Tehnici de Modificare a Condiţiilor Meteorologice”. Cursul subliniază declanşarea furtunilor, uraganelor etc pentru uz militar.
Trebuie subliniat faptul că aceste tehnici pot provoca haos pe pieţele financiare şi de mărfuri şi pot fi folosite ca un instrument “de comerţ interior” în vederea unor câştiguri financiare. Manipularea meteorologică are abilitatea de a destabiliza instituţiile unei ţări. În acelaşi timp, tulburările în agricultură crează o dependenţă mai mare faţă de ajutorul alimentar şi de importurile de cereale din alte ţări mai “norocoase”.
Nu doar adepții teoriilor conspirației au motive să se teamă de puterea HAARP. În urmă cu câțiva ani, Parlamentul European a calificat programul american drept „o îngrijorare globală”. Oamenii de știință aduși în fața legislativului UE au explicat că această armă terifiantă are puterea de a da peste cap vremea într-o țară și de a declanșa efecte catastrofale. Rușii au și ei, de peste 20 de ani, un program similar, numit Sura. Se află în centrul Rusiei, în locuri mai ascunse, la 150 km de Nijnii Novgorod. „Sura” aparține Institutului de Cercetare în domeniul radiofizicii.
HAARP face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.Pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.
Chiar dacă cele mai multe aspecte legate de HAARP sunt ținute secrete, din motive de „securitate națională”, se știe că în 2003 programul dispunea de 48 de antene uriașe, înalte de 20 de metri, legate toate la un emițător de 1 MW. Proiectul final prevede însă instalarea a 360 de antene – 3 megawați, fiecare. Se mai spune că uriașele antene amplasate în Alaska sunt „urechea” imensă prin care Pentagonul reușește să intercepteze comunicațiile din toată lumea. Baza militară de la Gakhona, din nordul SUA, este înconjurată de sârmă ghimpată, întreg perimetrul este păzit de pușcași marini, iar spațiul aerian de deasupra sa este închis oricăror avioane.
Instalații HAARP pe glob :
Cei mai multi dintre voi stiati despre existenta antenelor HAARP si despre folosirea acestora in modificarea vremii , eruptii vulcanice , cutremure, control mintal si altele. Dar ceea ce nu stiati este ca in lumea mai sunt alte antene la fel ca si HAARP unele chiar mai puternice de cateva sute de ori . Acestea se afla raspandite pe tot globul . De exemplu cea mai puternica se afla in Norvegia, mai precis in nordul Norvegiei. A doua antena ce este situata pe teritoriul american in Alaska numita HIPAS ,adica,, Hight Power Auroal Stimulation Observatory ,, . HIPAS este situata la 30 mile nord est de Fairbanks . Campul de antene HIPAS se intinde pe o distanta de 120 de acrii . Aceasta are o putere de 70 de Megawati spre deoasebire de HAARP care are doar 3.6 Megawati. Coordonatele pentru GOOGLE MAPS pentru a vizualiza antenele este : 64°52’21.18″N 146°50’18.78″W . Mai jos puteti vizualiza o parte din campul de antene HIPAS :
HIPAS
Al doilea camp de antene este cel din Japonia numit MU Radar . A fost folosita inca din 1984 de catre centre de cercetare interne si externe , aceasta are o putere de numai 1 Megawat. Antena e alcatuita din 475 antene Yagi asezate intr-un cer cu diametrul de 103 metrii. Coordonatele acesteai sunt 34°51’14.80″N 136° 6’19.45″E , si o puteti vedea in imagine :
mu12
Arecibo Observatory este o alta antena localizata in Puerto Rico . Se intinde pe un diametru de 302 m si o fera o putere de 2 Megawati. - 18°20’39”N, 66°45’10”W
arecibo_observatory
Cea mai puternnica antena este situata in Norvegia si este vorba despre EISCAT, European Incoherent Scatter Scientific Association care este format din 3 antene in Nordul Norvegiei si una langa Svalbard . Puterea generata de EISCAT este de 1 Gigawat pe cand HAARP are o putere de doar 3.6 iar HIPAS are 70 de Megawati . Coordonatele acesteia sunt 69°35’1.06″N 19°12’57.11″E :
eiscat
Antena din Rusia are o putere de 190 de Megawati si este numita SURA. Aceasta se aseamana cu antena americana HAARP . Coordonatele acesteia sunt 56° 7’10.32″N 46° 2’4.41″E .
antene
Va pun la dispozitie o lista cu locatiile instalatiilor ce fac parte din acest proiect:
1. HAARP/Alaska – 62°23’29.66”N, 145°06’58.47”W
2. Millstone Hill Radio Observatory – Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″
3. Platteville Atmospheric Observatory Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″
4. NERC/MST, UK – 52°25’28″N 4°0’18″W
5. Sura Facility Nizhniy Novgorod, Russia – 56°7’9.70”N, 46°2’3.66”E 56°08′N, 46°06′E
6. National MST Radar Facility NMRF
7. Andra Pradesh, India – 13°27’26.68”N, 79°10’30.74”E
8. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru – 11°57’6”S, 76°52’27”W
9. Jindalee Operational Radar Network JORN
10. Long Reach, Australia – 23°24′S, 143°48′E
11. Leonora, Australia – 28°19’02.5608”S, 122°50’36.4416”E
12. Laverton, West Australia – 28°19’36.29”S, 122°0’18.84”E 23°39’28.9692”S, 144°08’43.5552”E
13. Alice spring, Australia – 22°58’03.2196”S, 134°26’52.5732”E
14. Arecibo, Porto Rico – 18°20’39”N, 66°45’10”W
15. EISCAT, Norway – 69°35’10.67”N, 19°13’28.62”E
16. HiScat/Teracom, Sweden – 55°49N, 13°44E
17. China Research Institute of Radiowave Propagation – 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E
Haarp-Around-The-World
- În aceeasi categorie mai intra si:
1. Poker Flat Research Range Near Chatanika, Alaska 65° 7’37.10″N 147°29’37.61″W, 65° 7’48.34″N 147°28’14.05″W , +65° 7′ 55.61″, -147° 27′ 14.98″
2. Chatanika Incoherent Scatter Facility Poker Flats, Chatanika, Alaska 65° 7’2.84″N 147°27’33.62″W
3. Millstone Hill Radio Observatory Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″
4. Platteville Atmospheric Observatory Platteville, Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″
5. VOA Voice of America Delano, California, USA 35°45’12.04″N 119°16’48.75″W
6. Sura Nizhniy Novgorod, Russia +56° 7′ 9.70″, +46° 2′ 3.66″
7. ISTP Institute of Solar-Terrestrial Physics Irkutsk, Russia 51°45’35.99″N 102° 6’34.86″E
8. SAO RAS Special Astrophysical Observatory of the Russian Academy of Science Nizhnij Arkhyz, Karachai-Cherkessian Republic, Russia – 43°49’44.07″N 41°35’3.90″E
8. VNITS VEI Moskovskaja Oblast’ Istra, Russia – 55°55’26.25″N 36°49’8.46″E
9. SIBNIIE Novosibirsk, Russia 55° 0’26.41″N 83° 1’50.42″E
10. VOLNA GP-120 Near Nakhodka, Russia – 42°51’42.69″N 132°36’50.04″E
11. PRAO Pushchino Radio Astronomy Observatory Moskovskaja Oblast’ Pushchino, Russia - 54°49’29.02″N 37°37’59.06″E
12. UTR-2 URAN (VLBI) IRA Institute of Radio Astronomy NAS Ukraine Kharkov, Ukraine - 49°38’5.53″N 36°56’8.11″E (UTR-2) , 49°40’27.47″N 36°17’32.24″E (URAN-1) 49°37’51.17″N 34°49’29.80″E (URAN-2) , 51°28’20.66″N 23°49’36.92″E (URAN-3) 46°23’46.11″N 30°16’22.52″E (URAN-4)
13. EISCAT – European Incoherent Scatter Scientific Association Ramfjordmoen, Near Tromso, Norway +69° 35′ 10.94″, +19° 13′ 20.89″
14. ALWIN MST Radar Andoya, Norway +69° 17′ 54.41″, +16° 2′ 31.48″
15. ALOMAR Observatory Andoya, Norway +69° 16′ 42.38″, +16° 00′ 33.36″
16. IAP Leibniz Institute of Atmospheric Physics Kühlungsborn, Germany , 54° 7’6.03″N 11°46’11.88″E
17. TIRA FGAN-FHR Fraunhofer Wachtberg, Germany, 50°37’1.59″N 7° 7’46.87″E
18. NMRF Nerc MST Radar Facility Capel Dewi, Carmarthenshire, Wales, United Kingdom
Near Aberystwyth, Wales, UK +52° 25′ 28.26″, -4° 00′ 19.59″
19. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru 11° 57′ 08.25″ S 76° 52′ 30.67″ W
20. Sao Luiz Space Observatory Cruzeiro Santa Bárbara, Sao Luis-MA, Brasil -2° 35′ 40.47″, -44° 12′ 35.90″
21. JORN Jindalee Operational Radar Network Laverton, West Australia -28° 19′ 36.29″, +122° 0′ 18.84″
22. JORN 2 Jindalee Operational Radar Network Longreach, Queensland, Australia -23° 39′ 29.53″, +144° 8′ 49.58″
23. JORN 3 Northern Territory, Australia 23.521497°S 133.677521°E
24. Harold E. Holt Naval Communication Station Exmouth, Western Australia , -21° 48′ 59.00″, +114° 9′ 56.00″ , 21°54’25.95″S 114° 7’46.57″E
25. National MST Radar Facility Gadanki, near Tirupati, in southern Andra Pradesh, India +13° 27′ 26.68″, +79° 10′ 30.74″
26. CRIRP China Research Institute of Radiowave Propagation Ionospheric Laboratory, Xinjiang (Sinkiang) Region 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E
27. Ionosphere Observation Network Chung Li National Central University Taiwan Taoyuan County, Jhongli City, Taiwan – 24°58’3.73″N 121°11’10.59″E
28. MU Shigaraki Observatory RISH, Kyoto University. Uji City, Kyoto Prefecture, Japan – 34°51’15.66″N 136° 6’24.49″E
29. EAR Equatorial Atmosphere Radar Sumatera Barat, Indonesia National Institute of Aeronautics and Space Lembaga Penerbangan dan Antariksa Nasional (LAPAN) Jakarta, Indonesia
Harta, Tari
Declaraţii ale oamenilor de ştiinţă
Mai mulţi oameni de ştiinţă, se tem de o etapă secretă în care HAARP ar “lansa mult mai multă energie în ionosferă. Acest lucru ar putea produce o perturbare severă a atmosferei superioare ce poate produce efecte care să se răspândească rapid în jurul globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”.
- Gratan Healy, expert în energie și consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.
- Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: “HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare.”
- Dr. Rosalie Bertell, descrie HAARP ca pe “un încălzitor gigantic care poate cauza perturbări majore în ionosferă, creând nu doar găuri, ci incizii lungi în stratul protector care ajută planeta să nu fie bombardată de radiaţii. Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice care ar duce la cutremure artificiale.”.Dr. Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.
- Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, susţine că “este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare nebănuite. Se vorbeşte despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare viteză comparabile cu nişte titireze minuscule. Starea energetică anormală a Terrei şi a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de maşină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinţi, arcuri electrice, crăpături fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată ce încearcă să iasă.”
- Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: “HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită și atmosfera inferioară. Rezonanţa armonică în reţeaua electrică, un efect electric creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiaţie Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor de ploaie. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule de energie ridicată din spaţiu. Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spaţiu şi o împiedică să ajungă direct la suprafaţa terestră. Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacţiona.”
- Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric: „HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global. Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice. Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.”
În ultimii ani, asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală a planetei. Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficţiune. Însă după decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului. Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice, există în momentul de faţă o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Până la urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii. Oamenii și-au dorit dintotdeauna să poată controla vremea pentru a nu mai depinde de capriciile unor zei neîndurători. De la săgeţile trimise în văzduh și până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze clima. Dar ce se întâmplă dacă ne jucăm cu lucruri pe care nu le putem controla? Răspunsul acestei întrebări este probabil vital pentru supravieţuirea rasei umane.
http://www.descopera.ro/stiinta/928985-fata-intunecata-a-geoingineriei;
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/haarp-o-arma-cutremuratoare-92725;
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_01/HAARP-un-proiect-care-naSte-continuu-controverse/;
http://www.financiarul.ro/2012/10/12/arma-suprema-de-distrugere-in-masa-controlul-vremii/;
http://rtshadows.wordpress.com/2010/03/25/controlul-vremii-cu-ajutorul-tehnologiei




sursa articol http://conspiratiisimistere.wordpress.com/category/conspiratii-2/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu